Despre efectele neîndeplinirii responsabilităților și neaplicării legii sau despre accentuarea riscurilor ca urmare a vulnerabilităților instituționale bucureștene
Referitor la „Legea Fațadelor”, aflăm dintr-un interviu acordat de arhitectul-șef al Capitalei în 2015 că Primăria Capitalei a inventariat 2.208 de clădirile dărăpănate din centrul Capitalei și a reușit să identifice proprietarii acestora. O parte dintre proprietari au fost deja notificați, însă municipalitatea nu poate înainta în aplicarea prevederilor legii deoarece nu a aprobat regulamentul în baza căruia să se facă lucrările. Aparent s-a împotmolit într-un aviz al Ministerului Culturii. Acest regulament trebuia aprobat încă din octombrie 2011, iar clădirile vizate trebuiau reparate, fie de proprietari, fie de autorități, până în 2013. Față de momentul interviului și raportului menționat, nu pare să se fi schimbat nimic!
În conformitate cu Legea nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate, după 1 octombrie 2015 ar fi trebuit să nu mai vedem învelite în pânze imense de publicitate, monumente istorice sau alte clădiri din zonele construite protejate, așa cum este Bulevardul Magheru-Bălcescu. Dar întrucât ISC și Primăria Municipiului București (PMB) nu îndeplinesc prevederile legale, le vedem parazitând și astăzi peisajul urban, monumentele istorice și bugetul de stat! Ilegalități care se constituie în vulnerabilități instituționale grave! În februarie 2016 prin intermediul www.romaniacurata.ro/ia-statulla-intrebari au fost trimise către Inspectoratul de Stat în Construcții și către Poliția Locală a Municipiului București (instituții cu rol de control în urbanism și construcții, inclusiv panotaj publicitar, cf. Legii nr. 50/1991, Legii 350/2001, Legii nr. 185/2013, respectiv Legii 155/2010) două solicitări de informații privind numărul contravențiilor constatate (cf. art. 51 alin. 3) în Municipiul Bucuresti (cu solicitare detaliere pentru perimetrul Bd. Gh. Magheru și Bd. Nicolae Bălcescu – zonă construită protejată, cuprinzând și numeroase monumente istorice de clasa A sau B), detaliat pe sectoare și fapte contravenționale (cf. art. 49, alin. 1, lit. a-o), numărul constatărilor de mijloace de publicitate amplasate fără proiect tehnic ori pe baza unor autorizaţii nelegal emise (cf. art. 51, alin. 4), numărul de adrese de aducere la cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice locale (Primăriei Generale a Municipiului București, în acest caz) cu privire la controalele efectuate de Inspectoratul de Stat în Construcţii și a constatărilor şi măsurilor dispuse de ISC (cf. art. 51, alin. 5), cuantumul contravențiilor aplicate, în cazul contravenţiilor constatate de către personalul împuternicit din cadrul ISC (cf. art. 51 alin. 6 lit. a), detaliat pe sectoare și fapte contravenționale (cf. art. 49, alin. 1, lit. a-o). Poliția Locală a Municipiului București nu a răspuns solicitării nici până astăzi, iar Inspectoratul de Stat în Construcții a spus că, deși legea îi dă anumite sarcini și responsabilități, nu a făcut niciun control în perioada trecută de la intrarea în vigoare a termenului prorogat al legii (1 octombrie 2015), dată de la care, oficial, orice mijloc de publicitate amplasat în spațiul public care nu este amplasat conform prevederilor legale și regulamentului local de publicitate, devine ilegal! și, din nou, nu am văzut nimic schimbându-se de atunci!
Panourile și meshurile abundă, clădirile se degradează, funcționarii ISC stau iresponsabil de liniștiți în birourile lor situate într-o clădire de sticlă și oțel realizată prin derogare urbanistică, iar Bucureștiul se vulnerabilizează cu fiecare zi trecută! În privința prevederilor privind veniturile obținute de asociațiile de proprietari, spre exemplu din închirierea fațadelor pentru amplasarea mijloacelor de publicitate, în conformitate cu Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, ați auzit de vreun audit al instituțiilor menționate care să cuantifice măsurile luate sau care să demonstreze cum veniturile respective au contribuit la renovarea condominiilor respective, la ameliorarea calității clădirilor și/sau reducerii vulnerabilității urbane? Nici eu! Președinții de asociații, respectiv administratorii de condominii vorbesc despre atitudinile imperative ale proprietarilor de a primi banii obținuți din publicitate sau din închirierea teraselor pe care sunt antene GSM. Despre obligațiile legii, despre prevederile constructive ale acestora sau despre faptul că proprietatea impune și obligații nu numai drepturi, nu vorbește nimeni! Nu încă!…
În loc de concluzii sau ce vom spune atunci când va fi prea târziu
În cazurile menționate, Bucureștiul devine țintă de vulnerabilitate instituțională, nu normativă! Se simte cumva ISC o instituție care, prin nerespectarea legii și neasumarea responsabilităților stabilite de lege, contribuie la creșterea vulnerabilității orașului și bucureștenilor? Își asumă, oare, doamna Primar General a Municipiului București și domnii primari de sectoare bucureștene faptul că neîndeplinirea responsabilităților legale și trenarea aplicării măsurilor legale (sau promise) vor avea efecte nefaste pentru viața orașului și locuitorilor săi? Simt oare primarii de sectoare și legiuitorii responsabilitatea contribuției lor la vulnerabilizarea Bucureștiului atunci când nu clarifică atributele sectoarelor în raport cu cele ale PMB, respectiv atunci când cheltuiesc sume importante pentru a crea (surprinzător este că este …legal, dar nu și eficient sau rațional) cele 6 strategii de dezvoltare a sectoarelor orașului, strategii care nu au însă nicio legatură cu direcțiile strategice de dezvoltare a Municipiului București? Sau atunci când problematicii riscului seismic îi sunt afectați 2 funcționari în MDRAP și 4 în PMB, deranjează pe cineva? Sau că Autoritatea Metropolitană pentru Diminuarea Riscului Seismic promisă cu multe luni în urmă de doamna primar general, nu este încă operațională și nici nu știm ce vrea să fie sau cu ce se va ocupa concret? Nu aștept răspuns! Nici acum și nici mai târziu, atunci când oricum va fi prea târziu! Dar sper că aceste rânduri să fie citite de cei responsabili și să îi determine să se revolte împotriva nepăsării lor! Este o vorbă cunoscută: nu de legi ducem lipsă, ci de măsuri aplicate și responsabilități asumate și corent implementate pentru ca Bucureștiul să nu mai fie atât de vulnerabil în fața riscurilor, în primul rând a celor de natură seismică. Gh. Vîrtosu (1936) aprecia că „Bucureştiul este o victimă a politicii”: primăriile… aplicau cu multă fantezie regulamentele; conducerea primăriilor fiind de ordin politic, face din nevoia captării de simpatie a cetăţenilor tot felul de derogări, păsuiri şi îngăduinţi; jandarmii nu sunt nici energici, nici incoruptibili, iar personalul de control este insuficient ca număr. „Lipsa de autoritate rămâne însă aici ca şi în alte domenii de organizare a capitalei un punct nevralgic în deosebi de dureros», iar în cele mai multe cazuri «cetăţeanul nostru în loc de a fi considerat un om care trebuie educat şi forţat să se supuie unor legi, unor regulamente, şi unor uzanţe de care tot el să tragă folosinţă, cetăţeanul nostru este considerat un alegător care trebuieşte menajat”, uitându-se că „organizarea unui oraş este un act continu de autoritate”. În contextul dezbaterii, subliniem faptul că lipsa de asumare a responsabilităților de către autoritățile publice responsabile nu diminuează vulnerabilitățile urbane, iar neaplicarea legii de către acestea nu le (ne) va absolvi de efectele sale! Vulnerabilitatea Bucureștiului se accentuează însă cu fiecare zi trecută! Iar într-o zi, aceste texte nu vor mai fi de folos nimănui. Va fi prea târziu! Tic-tac! Tic-tac!!!…
Partea a II-a a articolului realizat de: Bogdan Suditu și publicat în volumul „București. Orașul Vulnerabil”, ca parte a proiectului Seismic Alert. Cartea a fost realizată cu sprijinul MKBT: Make Better și a OAR (Ordinul Arhitecților din România).
Proiectul Seismic Alert, dedicat conștientizării riscului seismic în București, continuă cu sprijinul:
