1 album, mai mult de 8000 de bucureșteni, 1 toolkit, 4 studii, 1 propunere de politică publică

Simțit de mulți ca o situație abstractă, cutremurul este amenințarea în fața căreia observăm că mulți ne blocăm, cuprinși de frică.

În 2017 am avut parte de câteva cutremure mari, în Italia, în Mexic…

Dar despre cel mare pe care se zice că îl așteptăm în România nu știm încă nimic. Sau… poate știm? Avem de fapt multe date despre cutremur, ceea ce nu putem avea este însă data și ora când acesta va veni.

Datele pe care le-am colectat, în acest an, în cadrul proiectului ALERT sunt acum sintetizate în două produse pe care le puteți accesa și voi gratuit:

  1. Toolkit-ul (mic manual) pentru asociații de proprietari și proprietari
  2. Propunerea de politică publică.

dezbatere alert - risc seismic 2017
14 septembrie 2017 – Dezbaterea Publică Alert – Risc Seismic cu tema: măsuri și politici publice destinate diminuării vulnerabilității orașelor expuse la risc seismic. Foto: Livia Ivanovici

Despre cercetarea de teren care arată condițiile în care 8000 de bucureșteni locuiesc sub risc seismic

Cercetarea de teren realizată de către echipa ALERT este prima care pune accentul pe nevoile și condițiile de locuire ale persoanelor care trăiesc sub risc seismic. Am pornit acest proiect din dorința de a afla în special numărul și nevoile persoanelor care locuiesc în clădirile cu risc seimic.

De exemplu am aflat că, în București:

  • din 307 imobile clasa I de risc seismic, pe care le-am cartat, 280 imobile sunt locuite, 23 clădiri au fost demolate, iar 14 imobile sunt neocupate
  • 8032 de persoane trăiesc în cele 280 de clădiri
  • 24% dintre apartamentele analizate, locuite, sunt ocupate de chiriași și nu de proprietari

Imobilele pe care le-am analizat până în prezent, reprezintă 89% din numărul total de clădiri încadrate în clasa I de risc seismic.

Câte clădiri au fost expertizate și încadrate în clase de risc seismic?

  • 2365 de clădiri, conform datelor disponibile public

Câte clădiri de locuințe sunt în București?

  • 132.171 de clădiri cu locuințe (conform recensământului din 2011)

Câte clase de risc seismic există?

Dar expertizele cu privire la riscul seismic când au fost făcute?

  • Între 1992 și 2001. În anii ‘90 au fost supuse expertizelor seismice, cu prioritate, (1) construcțiile de locuit înalte din beton armat realizate înainte de anul 1941 și (2) clădirile cu peste P+3 etaje, construite înainte de anul 1978 și care dețineau spații publice la parter sau alte nivele ale clădirii, într-un proces etapizat, la solicitarea municipalității. După 2000, procesul de expertizare a fost lăsat la latitudinea proprietarilor, nemaifiind solicitat de municipalitate și, ca urmare, numărul clădirilor expertizate după 2000 și încadrate în clase de risc seismic a scăzut considerabil (la câteva zeci în ultimii 20 de ani).
site seismic alert bucuresti
Platforma online Alert continuă colectarea de date. www.seismic-alert.ro

Toolkitul

Pornind de la situația reală constată în cadrul cercetării de teren am creat o broșură care vine în întâmpinarea nevoii de informare a locuitorilor, în special a celor din clădirile cu risc seismic, dar nu numai.

Toolkitul cuprinde informații selectate și avizate de specialiști cu privire la:

  • semnificația claselor de risc seismic
  • drepturile și responsabilitățile asociațiilor de proprietari
  • expertiza cu privire la rezistența structurală la cutremur
  • legislația din domeniu
  • acțiunile individuale de prevenire și atenuare a efectelor seismelor
  • surse de informare

Începând cu octombrie 2017 acest toolkit a fost distribuit gratuit asociațiilor de proprietari din București și locuitorilor participanți la cele 3 mese rotunde organizare în acest an de către echipa Alert.

Și dumneavoastră puteți să intrați în posesia acestui toolkit, varianta digitală aici: https://www.dropbox.com/s/aat5hmbrcdr7eao/Brosura-Online-Final.pdf?dl=0 sau să ne contactați la adresa alert@cridl.org pentru a intra în posesia variantei tipărite.

 

alert toolkit_Brosura risc seismic
Mic manual dedicat asociațiilor de proprietari și proprietarilor cu privire la riscul seismic

 


Propunerea de politică publică

În 2017, echipa Alert a elaborat 4 studii, rezultate din colaborarea cu specialiști în domeniul locuirii, al sănătății publice, al urbanismului etc. Studiile privesc 4 sub-teme majore ale Vulnerabilității la Risc Seismic a Muncipiul București:

În data de 14 septembrie Alert a organizat Dezbaterea Publică Alert – Risc Seismic cu tema: măsuri și politici publice destinate diminuării vulnerabilității orașelor expuse la risc seismic. La acest eveniment au participat atât principalii actori din mediul instituțional cât și locuitorii din clădirile cu risc seismic. Concluziile celor 4 studii au fost aduse în discuție și dezbătute alături de reprezentanți PMB, IGSU, Primăria Sector 6, Primăria Sectorului 5, Primaria Sector 2, Administrația Fondului Imobiliar din cadrul PMB, Inspectoratul de Stat în Construcții, ISC, INFP, Poliția Sector 1 – Departamentul pentru Situații de Urgență. Instituțiile publice au avut ca parteneri de discuții reprezentanți ai specialiștilor din domeniu, ai sectorului privat precum și ai societății civile: Crucea Rosie, AICPS, Liga Habitat, Federația ONG pentru Dezvoltare, Salvați Copii, OAR București, ROGBC, administratori de bloc și locuitori din clădirile cu risc seismic.

Cele 4 studii au servit la fundamentarea documentului de politică publică “A locui, a se salva în Bucureștiul vulnerabil”. Destinat îmbunătățirii cadrului normativ privind locuirea sub risc seismic documentul are la bază date de actualitate și cercetări realizate în premieră după ‘90.

Propunerea de politică publică a fost deja trimisă autorităților locale și centrale cu atribuții în domeniu. Iar pentru toți cei care doresc să o consulte ea este public disponibilă aici: https://www.dropbox.com/s/flux6w3fn690q9q/Alert_Policy%20brief%202017_Locuirea%20sub%20risc%20seismic.pdf?dl=0

A locui, a se salva în Bucureștiul vulnerabil. Elemente de politică publică pentru îmbunătățirea cadrului normativ privind locuirea sub risc seismic
A locui, a se salva în Bucureștiul vulnerabil. Elemente de politică publică pentru îmbunătățirea cadrului normativ privind locuirea sub risc seismic

 


Și albumul?

Etapa ultimă a proiectului respectiv “Alert – proiect de conștientizare a riscului seismic în București. Etapa de consolidare”, a fost anunțată la început de 2017 odată cu lansarea unui album tipărit care cuprinde rezultatele primei etape a proiectului Alert, din 2016. Cartea “București. Orașul Vulnerabil” reunește articole și fragmente din cercetări cu privire la vulnerabilitatea orașului București în fața unui cutremur. Albumul se încheie cu ampla documentare fotografică realizată de Cătălin Alexa a tuturor celor 346 de clădiri din București care sunt încadrate în clasa I de risc seismic.

Bucuresti. Orasul vulnerabil-1

ALERT își continuă misiunea de a încuraja și a sprijini implicarea deopotrivă a cetățenilor și a administrației în mitigarea riscului și a efectelor unui iminent cutremur de intensitate ridicată. 


Această serie de demersuri este parte a proiectului “ALERT – Proiect de conștientizare a riscului seismic în București. Etapa de consolidare.”, realizat în perioada martie – octombrie, cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program dezvoltat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile în parteneriat cu Romanian-American Foundation, sprijinit de Enel România și Raiffeisen Bank. Proiectul este realizat de Asociația Centrul Român pentru Inovație în Dezvoltare Locală – CRIDL având ca parteneri de conținut MKBT: Make Better și Observatorul Român de Sănătate. Alert este o inițiativă civică, 100% apolitică și non-profit.

Imprimir


Mai multe informații găsiți pe pagina proiectului: www.seismic-alert.ro

CONTACT:

alert@cridl.org

https://www.facebook.com/Alert-Proiect-de-constientizare-a-riscului-seismic-1574702256167316/

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Managementul Riscului Seismic în București

Irina-Paraschivoiu_Bucuresti_risc-seismic_seismicalert_web

Cum facem orașele mai sigure. Ce se spune despre „reziliența” urbană

Îmbunătățirea infrastructurii și direcționarea dezvoltării imobiliare către zone cu potențial de risc mai mic sunt metodele tradiționale de a face orașele mai sigure (1). Doar că, pe măsură ce orașele cresc, sistemele de guvernanță și proprietate devin mai complexe, resursele implicate mai mari, iar soluțiile bazate doar pe instrumente tehnice nu pot funcționa fără erori. Politicile devin la fel de importante ca soluțiile tehnice, iar adaptarea instrumentelor (de finanțare, de comunicare) fundamentală.

În ansamblu, comunitatea internațională a specialiștilor în dezvoltare urbană a adoptat, tot mai mult, discursul „rezilienței urbane” care pornește de la premisa că orașele sunt sisteme complexe și că o pregătire adecvată la dezastre naturale presupune, nu doar reziliența infrastructurii, ci și pe cea socio-instituțională (2).

Majoritatea exemplelor de bună practică pe care le-am analizat au arătat că orașele, care au supraviețuit cu bine unor șocuri, au avut politici coerente cu privire la riscuri în care două elemente esențiale pentru reziliența urbană au fost integrate: descentralizarea și un accent mai mare pe pregătirea și implicarea comunităților locale. Descentralizarea este eficientă, în sensul în care guvernanța bazată pe rețele și parteneriate și auto-organizarea cresc capacitatea de a face față evenimentelor neprevăzute (3).

Cât despre implicarea comunității, orice plan de reducere a pierderilor de vieți omenești trebuie să ia în considerare modul în care sunt construite și funcționează comunitățile în zonele expuse, motivațiile și percepția lor.

În plus, managementul dezastrelor este eficient atunci când integrează măsurile de dezvoltare urbană cu activități de prevenire și educare a populației, managementul situațiilor de urgență și al reconstrucției (4).

Cu alte cuvinte, autoritățile publice centrale pot oferi cadrul legislativ adecvat, precum și finanțare, atâta timp cât există planuri, asumare și responsabilități la nivel local.

 

București. Managementul riscului seismic?

Bucureștiul nu are o politică sau strategie privitoare la riscul seismic, managementul acestuia făcându-se în mod fragmentat.

Vulnerabilitatea fondului construit este menționată în diferite documente strategice și de planificare – Planul Urbanistic General, de exemplu – însă nu există o politică asumată, care să includă direcții de acțiune, instrumente, un plan pe termen mediu și lung.

Finanțarea consolidării blocurilor de locuințe se realizează din fonduri de la bugetul de stat, administrate la nivel local prin Serviciul de Consolidări, însă rolul asumat de acesta este mai degrabă unul birocratic, de implementare. În interviurile pe care le-am realizat, principala modalitate propusă de îmbunătățire a situației existente era de o mai mare centralizare a acțiunilor, preferabil de către o instituție aflată în subordinea Ministerului Dezvoltării.

Nici comunitățile, nici autoritatea publică locală nu doreau să își asume o abordare strategică sau proactivă.

S-a scris, în presă și nu numai, despre reticența proprietarilor la consolidarea prin programul finanțat de la bugetul de stat. În fapt, există cel puțin trei motive pentru care proprietarii apartamentelor din blocurile expuse nu doresc să acceseze finanțarea pentru consolidarea clădirilor:

  • planificarea neparticipativă,
  • metodologia de implementare a OG 20/1994 (5) și
  • riscul financiar.

Dacă lăsăm de o parte specula imobiliară, neîncrederea în autoritățile publice locale este principala cauza a reticenței proprietarilor aflați în blocuri vulnerabile. Este o narațiune a neîncrederii, care se bazează și pe istoria proprietăților confiscate și apoi retrocedate sau achiziționate după 1989, dar care este alimentată și de cel de-al doilea argument, cel al implementării OG 20/1994. Acesta presupune ca achiziția lucrărilor de consolidare să se facă de către PMB, conform legislației privind achizițiile publice.

Într-o primă variantă a normelor, proprietarii nu aveau un cuvânt de spus în alegerea prestatorului, deși în multe cazuri ei plătesc lucrările prin rate care se pot întinde pe 25 de ani. o modificare ulterioară le-a permis proprietarilor să poată fi reprezentați în comisii pentru contractarea lucrărilor, însă și atunci problemele au persistat. Ele includ majorări ale costurilor prin acte adiționale, calitatea lucrărilor, siguranța bunurilor din apartamentele supuse reabilitării.

În final, deși OG 20/1994 este o lege generoasă, în ceea ce privește fondurile alocate, ea nu minimizează riscul financiar pentru proprietari.

Lucrările de consolidare nu pot include și renovarea apartamentelor. Proprietarii care au accesat programul de finanțare au constatat că la finalul lucrărilor a fost necesar să facă investiții suplimentare, în renovarea interioarelor care au avut de suferit.

Garanția plății ratelor către PMB se face cu propriul apartament, ceea ce descurajează proprietarii de la un angajament financiar pe termen lung.

 

Ce fel de soluții pentru București

Înființarea unei instituții separate care să administreze consolidarea clădirilor și forțarea proprietarilor de a părăsi apartamentele pentru a fi renovate sunt cele două soluții vehiculate deseori de către presă și autoritățile locale. Numai că ele nu răspund în mod real cauzelor pentru care vulnerabilitatea Bucureștiului a devenit o problemă perpetuată la nesfârșit.

Cele numai 36 de clădiri consolidate în 20 de ani (date disponibile la momentul scrierii articolului) și estimările de 6.500 de victime într-o situație convențională medie (6) ar trebui să ne dea mai mult de gândit.

Este important, în primul rând, ca Bucureștiul să aibă o strategie și un plan de acțiune clar definite pentru managementul riscului seismic, care să includă măsuri de consolidare, dar și acțiuni de prevenire și pregătire a populației, abordate integrat. În plus, o mai mare descentralizare a resurselor ar implica o mai mare responsabilitate și asumare la nivel local.

În al doilea rând, măsurile de coerciție a proprietarilor sunt importante, însă cu precădere în cazul speculei imobiliare, prin amenzi și / sau interzicerea închirierii apartamentelor din blocuri vulnerabile. În celelalte cazuri, este important de notat că o abordare participativă, care să dea proprietarilor mai multe drepturi în achiziția lucrărilor, ar crea mai multă încredere în programul finanțat de la bugetul de stat. Aceasta nu este, însă, singura soluție, și, mai important de atât, probabil nici cea mai eficientă din punct de vedere al costurilor.

Autoritatea publică locală ar putea mai degrabă aborda un rol de mediator, între proprietari și dezvoltatori imobiliari, care ar asigura reconstrucția clădirilor la o densitate sustenabilă financiar și care ar garanta locuințe sigure pentru cei care sunt acum expuși.

Articol realizat de: Irina Paraschivoiu și publicat în volumul „București. Orașul Vulnerabil”, ca parte a proiectului Seismic Alert. Cartea a fost realizată cu sprijinul MKBT: Make Better și a OAR (Ordinul Arhitecților din România).

Notele și bibliografia articolului sunt disponibile aici.

Proiectul Seismic Alert, dedicat conștientizării riscului seismic în București, continuă în 2017 cu sprijinul:

Imprimir

Save

Save

Save

Save