Bucureștiul și gradul ridicat de risc seismic

Bucureștiul este Capitala europeană cu cel mai mare risc seismic. (Lungu, Arion, Aldea, Văcăreanu; 2007, p. 291) Riscul seismic este determinat de predispoziția la hazard seismic (condiția naturală a teritoriului pe care este situat orașul), de vulnerabilitatea mediului construit la cutremure majore, dar și de vulnerabilitatea socio-economică a populației afectate.

În București fragilitatea fondului construit (Lungu, Arion, Aldea, Văcăreanu; 2007, p. 291) amplifică într-un mod alarmant efectul generat de predispoziția la hazardul seismic a teritoriului.

Predispoziția la hazard seismic

În ultimele două sute de ani în Romania s-a înregistrat o intensificare a numărului de evenimente seismice generate de sursa din Vrancea. În ultimul secol în mod deosebit s-a observat creșterea seminificativă a numărului cutremurelor de intensitate mare (≥ 9.0, ≥ 7.0 MSK). Cutremurul din 1977 a fost declanșat de sursa subcrustală din regiunea Vrancea și în urma sa s-au înregistrat cele mai mari pierderi. (Cf. Lungu, 2015, p. 22) Turbulențele produse de aceasta sursă au generat mișcări tectonice ale crustei terestre, efectele cutremurului din 1977 resimțindu-se cel mai profund în București. (Cf. Georgescu, Stamatiade, Petrescu, 2007, page 5)

Pentru a putea întelege ce determină hazardul seismic în București trebuie înainte de toate precizat că solul pe care este așezat orașul este moale. În nordul Capitalei se întalnește un sol preponderent nisipos, în timp ce în sudul, estul și centrul orașului predomină profilele de sol argilos. (Cf. Lungu, Arion, Aldea, Văcăreanu; 2007, p. 296) Solul nisipos din nord determină un timp mai redus (Tc ≤ 0.8s) de vibrație a crustei terestre în decursul cutremurelor, pe când zonele așezate pe sol argilos generează o lungă perioadă de a vibrației solului (Tc ≥ 1s) la cutremur. În acest context, având în vedere compoziția predominant argiloasă a solului de sub București, se poate deduce că specificitatea manifestării evenimentelor seismice în București constă într-o periodă de vibrație seismică preponderent lungă a solului. (Cf. Lungu, Arion, Aldea, Văcăreanu; 2007, p. 298)

Vulnerabilitatea mediului construit

Având în vedere predispoziția la hazard seismic a Capitalei, răspunsul factorului uman la această condiție ar trebui să înglobeze adaptarea și ajustarea mediului construit la contextul natural dat pentru reducerea cât mai consistentă a riscului seismic.

Până în anul 1940 în România nu a existat protecție seismică (Cf. Lungu, 2015, p. 29) în sensul că nu s-au integrat tehnici inginerești de construcție pentru rezistența la seisme în normele de construcție a fondului construit. Până atunci clădirile se ridicau în România ignorând practic condiția predispoziția la hazard seismic a teritoriului țării.

Dan Lungu observă de pildă că în Planul director de Sistematizare a Bucureștiului din 1935, construcțiile înalte erau permise și chiar recomandate în centrul orașului. Clădirile care au suferit degradări notabile în urma cutremurului din 1940 se aflau tot în centrul Bucureștiului. Zeci de ani mai târziu s-a ajuns la prăbușirea unui număr mare de clădiri înalte în urma cutremurului major din 1977 care fuseseră de altfel recomandate spre construire încă din anul 1935. (Cf. Lungu, 2015, p. 32) Din păcate lipsa de viziune în ceea ce privește măsurile urbanistice după care se ghida dezvoltarea urbană la acea vreme, dar și cunoștințele reduse seismologice au generat o dezvoltare urbană perfect incompatibilă cu predispoziția la hazard seismic a orașului. Pericolul însă nu a încetat după cutremurul din 1977.

În momentul de față, cea mai periculoasă categorie de clădiri vulnerabile seismic sunt clădirile înalte construite înainte de 1940 când nu existau norme de protecție seismică pentru contruirea imobilelor de orice fel. (Cf. Lungu, Arion, Aldea, Văcăreanu; 2007, p. 291) Aceeași categorie de clădiri a suferit degradările cele mai profunde după cutremurele importante din 1940 și 1977. (Cf. Boștenaru Dan, Armas, Goretti; 2014, p. 32)  Cele care nu s-au prăbușit continuă să pună în pericol viața a mii de oameni.

Deși în București au fost identificate în urma expertizării un număr de
5363 de apartemente din clădiri încadrate în clasa I de risc seismic
reprezentând pericol public și alte 1276 de apartamente din cladiri ce au
fost încadrate în clasa I de risc seismic, în zeci de ani de la ultimul cutremur s-a reușit consolidarea a numai 30 de clădiri. Dintre acestea numai 10 sunt clădiri înalte construite înainte de 1940 din beton armat. (Cf. Lungu, 2015, p. 33-34)

Printre motivele probabile ce au determinat vulnerabilitatea mediului construit în București  se numără: lipsa de viziune a autorităților, existența unor proceduri anevoioase în procedeul de consolidare, lipsa de protecție a clădirilor construite înainte de 1940 la cutremure etc.

Vulnerabilitatea socio-economică

Pe lângă vulnerabilitatea ridicată a mediului construit în București, trebuie luată cu seriozitate în calcul și vulnerabilitatea socio-economică a orașului care și ea poate ridica în mod simțitor gradul de risc seismic prezent în București. Este deosebit de important gradul de informare și educare a populației în privința felului de pregatire și comportare a oamenilor înainte, în timpul și după un cutremur major. În același timp, potența financiară a proprietarilor de clădiri vulnerabile, dar și a autorităților este un factor important care poate determina îngreunarea sau intensificarea mecanismelor de protecție seismică.

Având în vedere periodicitatea incidenței cutremurelor majore din ultimele sute de ani generate de sursa din regiunea Vrancea se poate observa experiența unui cutremur major la cateva zeci de ani. Prin urmare, 58% din populația României nu a experimentat personal un cutremur major. (Cf. Georgescu, Stamatiade, Petrescu, 2007, p.13) Neavând experiența unui astfel de eveniment, toată responsabilitatea educării populației în caz de dezastru revine mecanismelor de educare generate de autoritățile locale și naționale.

În România însă s-a constatat gradul de educare redus al populației în acest sens, aspect care nu poate decât intensifica riscul seismic.

Posibilitatea resimțirii puternic a unor viitoare evenimente seismice viitoare în București ar trebui să reprezinte o prioritate nu numai pentru autorități, dar și pentru oamenii de rând. Până în momentul de față s-au facut pași timizi și insuficienți în procesul de protecție seismică. O strategie complexă de dezvoltare urbană care să cuprindă toți actorii implicați este imperios necesară pentru reducerea gradului prea ridicat de risc seismic al orașului. Nu cutremurul este cel mai mare pericol al oamenilor, ci lipsa de coordonare și modelare a mediului construit și a acțiunilor noastre în funcție de acesta.

 

 

Surse:

Dan Lungu, Cristian Arion, Alexandru Aldea, Radu Vacareanu (2007) Seismic Hazard, Vulnerability and Risk for Vrancea Events for International Symposium on Strong Vrancea Earthquakes and Risk Mitigation, Bucharest, Romania, [online] http://digbib.ubka.uni-karlsruhe.de/volltexte/beilagen/1/proceedings/pdf/45_Symposium_Bucharest_07_064_Lungu.pdf (20.07.2016)

Dan Lungu (2015) Protecția antiseismică a clădirilor, O responsabilitate înțeleasă diferit de proprietari, autorițăți și specialiști, pginile 17-37, În: Revista de Cultură Țara Bârsei Nr. 14, Brașov

Editori: Maria Bostenaru Dan, Iuliana Armas, Agostino Goretti (2014) Active Fault Systems and Their Significance for Urban Planning in Bucharest, Romania, pages 15-42 in: Earthquake Hazard Impact and Urban Planning

Emil-Sever Georgescu, Cristian Paul Stamatiade, Stela Petrescu (2007), Consolideaza-ti caminul! Protejeaza-ti familia! [online] http://www.mdrl.ro/_documente/publicatii/2007/ brosura%20Cutremurele%20si%20efectele%20lor%20-%20prevenire%20si%20masuri.pdf (12.08. 2016)

 

 

 

Seismele trecute și efectele lor

Hazardul seismic în România este datorat sursei subcrustale vrâncene ce se află la 60-180km adâncime. Evenimentele seismice generate de această sursă afectează mai mult de două treimi din teritoriul României și o parte importantă din teritoriile Republicii Moldova, Bulgariei și Ucrainei. (Cf. Lungu, Arion, Aldea, Văcăreanu; 2007; p. 291)

De-a lungul timpului s-a observat, statistic vorbind, o anumită ciclicitate a producerii seismelor majore în țară. Astfel că, în România se produc circa 3 seisme majore pe secol. Aceste cutremure majore se produc la adâncimi relativ mari și acest lucru determină ca impactul evenimentului seismic să fie resimțit pe suprafețe întinse. Bucureștiul a fost de-a lungul istoriei orașul cel mai puternic afectat de seismele vrâncene din România. (Cf. Georgescu, Stamatiade, Petrescu; 2007; p. 6)

1802

Cutremurul ce s-a petrecut la data de 26 octombrie 1802 a fost, cel mai mare cutremur din sursa subcrustală Vrancea, având o magnitudine de 7.6 pe scara Richter. (Cf. Lungu, 2015, p. 22). Pe lângă efectele dezastruoase resimțite în București, seismul a afectat puternic și alte zone din țară cum ar fi: Oltenia, Muntenia, Moldova și Transilvania, dar și țările vecine. (Cf. Cutremur.net, fără dată)

Bucureștiul a fost și el puternic afectat de acest eveniment seismic major. În câteva zone ale orașului s-au observant crăpături extinse ale mediului construit și avarieri ale infrastructurii rețelelor de apă. Numeroase clădiri au fost distruse sau au suferit degradări importante în urma cutremurului, printre acestea numărându-se și Turnul Colței care a fost dărâmat parțial. (Cf. Cutremur.net, fără dată)

În Pomelnicul Mănăstirii Văleni din anul 1802 se găsesc relatări ce descriu efectele cutremurului:

 “La leat oc[tombrie] 14, la șapte ceasur[i] și jumătate din zi, fost-au mare și năpra[z]nic cutremur care au căzut multe sfi[nte] mănăs[tiri]. Căzut-au și sfân[tă] Mănăs[tire] Văleni dă Munte ce iaste închinată la sfânta Mănăstire Cotrocen[i].

Și pă acea vreme fost-au năstrvnicu la sfânta Mănăs[tire] Cotroceni sființiia sa cuviosul arhimandrit Visarion Iavriotul Tricalinul și îndemnând-să de răvnă dumnezeiască au zidit mai întâi sfânta Mănăstire Cotrocen[i] adecă biserica, clopo[t]nița și casele cele mari, toate aceste de iznoavă le-au făcut. Așizderea și la Hanul Șărban Vod[ă] și prăvăl[ii]le căte au fostu arsu cănd s-au arsu tărgul.” (Lungu, 2015, p. 23)

 1838

Cutremurul de la 23 iunie 1838 a avut o magnitudine de 7.0 grade pe scara Richter. (Cf. Lungu, 2015, p. 22) Oltenia și Muntenia sunt zonele în care efectele acetui cutremur au fost cele mai intens resimțite. În Craiova și București se întâlnesc cele mai importante degradări ale mediului construit. (Cf. Cutremur.net, fără dată)

M.A. de Demidoff  relatează in cartea Voyage dans la Russie Meridionale et la Crimee par la Hongrie, la Valachie et la Moldavie în 1841 dezastrul generat în București de acest cutremur:

“Brusc, […] 23 ianuarie 1838, este seara, orașul a fost scuturat; cele mai multe monumente solide se prăbușesc; mai multe case au fost avariate; sub toate aceste dărâmături mulți oameni își pierd viața.” (traducere proprie după Lungu, 2015, p. 24)

1940

La data de 10 noiembrie 1940 are loc următorul seism major în România. Acest cutremur a dus la moartea a aproximativ 350 de oameni în toată țara. (Cf. Lungu, 2015, p. 24) Moldova a avut mult de suferit în urma acestui cutremur. Iași, Panciu, Focșani si Galați sunt orașele ce au suferit pierderile cele mai meri din regiune. (Cf. Cutremur.net, fără dată) Bucureștiul a fost și el grav afectat. Pentru prima oară în istoria noastră, în urma prăbușirii blocului Carlton construit din beton armat, s-a înțeles pericolul la care sunt supuse multe alte clădiri construite în capitală cu aceleasi tehnici de construcție. 130 de oameni au murit în urma prăbușirii acestui imobil de 11 etaje si 47m înălțime. Imobilul era cea mai înaltă clădire din oraș. (Cf. Lungu, 2015, p. 24)

 1977

Prima mișcare puternică a solului captată în România s-a realizat la cutremurul din 4 martie 1977, în București la stația seismică INCERC a Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială pe un instrument japonez de tip SMAC – B. (Cf. Lungu, Arion, Aldea, Văcăreanu; 2007; p. 293)

Cutremurul din 1977 a fost evaluat a fi evenimentul seismic provocat de sursa vrânceană cu cele mai importante pierderi, deși a fost la o adâncime considerabil mai mică decât cutremurul din 1940. Magnitudinea seismului de 7.2 grade pe scara Richter a fost și ea ușor mai redusă în comparație cu magnitudinea seismului din 1940. (Cf. Lungu, 2015, p. 22) Chiar și așa efectele a fost catastrofale, apogeul dezastrului manifestându-se în sudul țării, la București. Din cei 1578 de morți în urma cutremurului, 1424 au murit în București. Din 11221 de răniți, 7598 au fost vătămați în București. Un număr de 32 de imobile înalte s-au prăbușit în centrul capitalei. Pierderile totale în România în urma acetui cutremur au fost evaluate la 2,05 miliarde USD (raportat la cursul dolarului din anul 1977).(Cf. Lungu, 2015, p. 25)

După seism, unele clădiri fragile au trebuit demolate pentru că reprezentau pericol public. Altele însă chiar dacă se aflau într-o stare avansată de degradare au fost reparate într-o manieră superficială, ele existând și astăzi. Un astfel de imobil este blocul Podgoria de pe Bulevardul Magheru. (Cf. Lungu, 2015, p. 26)

Momentan blocul Podgoria este un imobil cu o vulnerabilitate mare seismică, facând parte din clasa seismică I reprezentând un pericol mare de prăbușire la următorul cutremur major. Acest imobil face parte din categoria de clădiri extrem de vulnerabile și periculoase din centrul Bucureștiului: clădiri din beton armat construite înainte de 1940. Locatarii acestui imobil sunt puși în pericol zi de zi (Cf. pmb.ro, 2016)

Cutremurul din 1977 a fost urmat de alte două evenimente seismice importante (în 1986 și în 1990) cu o intensitate și magnitudine mai redusă decât cutremurul din 1977 și cu pierderi simțitor mai mici. Chiar și așa, importanța deosebită a experienței acestor evenimente a constat în captarea mișcării solului în decursul seismelor și documentarea aprofundată a acesteia. Pe baza documentării detaliate a cutremurelor din 1977, 1986 și 1990 infrastructura instrumentelor seismice din București a fost extinsă. (Cf. Lungu, Arion, Aldea, Văcăreanu; 2007; p. 293)

Istoria seismelor majore generate de sursa vrânceană marchează pierderi importante în special umane, dar și materiale. În acest context, pregătirea și securizarea mediului construit în România și în special în București ar trebui să reprezinte o prioritate națională. Încercările timide de securizare a mediului construit de până acum sunt insuficiente. Riscul seismic poate și trebuie redus și prin informarea și educarea populației cu privire la pregătirea și comportarea în timpul și după un cutremur major. Seisme viitoare vor zgudui din nou România. Depinde de întreaga societate, de la autorități până la oamenii de rând, dacă România va reuși să diminueze pe cât posibil impactul cutremurelor.

 

 

 

 

Surse:

Dan Lungu (2015) Protecția antiseismică a clădirilor, O responsabilitate înțeleasă diferit de proprietari, autorități și specialiști, paginile 17-37, În: Revista de Cultură Țara Bârsei Nr. 14, Brașov

pmb.ro (2016) Listele imobilelor expertizate tehnic din punct de vedere al riscului seismic actualizate la 09.08.2016, pagina 5, imobilul 162 [online] http://www.pmb.ro/servicii/alte_informatii/lista_imobilelor_exp/docs/Lista_imobilelor_expertizate.pdf (22.08.2016)

Dan Lungu, Cristian Arion, Alexandru Aldea, Radu Vacareanu (2007) Seismic Hazard, Vulnerability and Risk for Vrancea Events for International Symposium on Strong Vrancea Earthquakes and Risk Mitigation Oct. 4-6, 2007, Bucharest, Romania, [online] http://digbib.ubka.uni-karlsruhe.de/volltexte/beilagen/1/proceedings/pdf/45_Symposium_Bucharest_07_064_Lungu.pdf (20.07.2016)

Cutremur.net, Cutremurele din regiunea Vrancea, [online] http://www.cutremur.net/p/cutremurele-din-regiunea-vrancea.html (22.08.2016)

Emil-Sever Georgescu, Cristian Paul Stamatiade, Stela Petrescu (2007), Consolideaza-ti caminul! Protejeaza-ti familia! [online] http://www.mdrl.ro/_documente/publicatii/2007/ brosura%20Cutremurele%20si%20efectele%20lor%20-%20prevenire%20si%20masuri.pdf (22.08. 2016)

 

5 tipuri de speculă imobiliară cu clădiri în risc seismic

Problema clădirilor cu risc seismic e una complicată, lucru lesne de înțeles având în vedere că multe dintre acestea se află în locații ultra centrale și au o valoare patrimonială considerabilă – fie clădirile în sine sau terenul de sub acestea. E rost de multă speculă imobiliară, dat fiind că vulnerabilitatea la risc reismic a clădirilor este o distorsiune considerabilă a piețelor imobilitare. Același argument, al bulinei, este folosit în mod convenabil de mai multe părți: cel care vrea sa cumpere, pentru a obține un preț de nimic; proprietarul, pentru a pretinde fonduri de la stat sau chiriașul, pentru a plăti chirii sub prețul pieței. Spețele rezultate sunt complicate – iată câteva exemple:

  1. Cumpărarea de apartamente în clădiri cu bulină la prețuri de nimic și apoi recuperarea investiției prin chirii.

Unele clădiri cu bulină sunt șarmante imobile istorice situate în zone centrale: apartamente de câteva camere, cu tavan înalt, luminoase și dichisite cu câte-o sobă de epocă, sau parchet lustruit. 5 camere, 25.000 EUR – un caz explicat recent de o doamna de la asociația de proprietari. Acum e renovat frumos prin interior și închiriat. Oare cu cât – 600-800 EUR, poate și mai mult? Asta presupune recuperarea investiției în sub 3 ani. Poate că nici nu o sa fie vreun cutremur în următorii 3 ani, așa că toți cei implicați pot fi fericiți. Bulina este dosită bine deasupra unei uși de acces secundare, prin spatele blocului. Iar chiriașii par desigur persoane care habar nu au despre subiectul acesta – risc seismic în București, ce e aceea bulina ș.a.: poate studenți nou mutați din alte zone din țară sau străini în ședere în România pe termen limitat.

2. Cumpararea sistematica a câtor mai multe imobile din același bloc, de câtre persoane interesate de terenul de sub bloc și implicit poziția acestuia, dar și de potențiala subvenție din fonduri publice pentru consolidare.

Această categorie de speculatori acționează, din ce am dedus, și prin intimidare. <Buhuhuu, vine cutremurul, așadat stimați proprietari mutați-vă de aici cât mai curând, pentru a vă păstra viețile. Aveți posibilitatea de a beneficia de mărinimia noastră și a fi despăgubiți cu această sumă de bani.> Mecanismul, de altfel, nu ar fi complet rău cu condiția ca prețul de achiziție să ia în calcul corect și valoarea terenului și a proprietății redezvoltate. Și, în plus, astfel de clădiri ar trebui din start excluse de la orice finanțare publică, dat fiind că statul ar trebui să sprijine în primul rând persoana aflată în risc, și nu clădirea.

3. Proprietari care au facut rost de-o bulină în anticiparea unor fonduri publice consistente de care ar putea beneficia și ei pentru modernizarea locuințelor.

Situația aceasta urmează principiul <dacă se dă, de ce să nu primim și noi>. Numai că acele fonduri au tot întârziat să apară și, între timp, valoarea proprietății acestora a scăzut, și la vânzare și la oferire pentru închiriere. Speța aceasta apare în imobile mai mici, unde a fost posibil un acord tacit între proprietari în acest sens.  Probabil că nici nu vom ști niciodată câte sunt în această situație, deși ar fi totuși util de studiat mai în detaliu cum s-au prioritizat fondurile – puține – alocate totuși până acum.

4. Chirii sub nivelul pieței, pentru funcțiuni comerciale. ”Speculantul” în acest caz este chiriașul.

De ce să nu plătesc o chirie mai mică pentru barul/terasa/restaurantul meu pentru aceeași zonă ultra-centrală dacă se poate. Persoanele în risc, în astfel de cazuri, sunt angajații și clienții – prea puțin chiriașul, care iese câștigat din această schemă. O dată cu Legeal 282/2015, s-a mai facut puțină ordine pe această temă.  Nici n-a trecut un an și au început deja șantiere de consolidare în Centrul Vechi – iată că acolo unde e vad comercial bun, se găsesc totuși fonduri private pentru consolidare. Există totuși mai multe tonuri de gri în această speță – același ordin a condus la închiderea activității a multor comercianți și ateliere din zona centrală care nu au puterea financiară de a contribui la consolidarea clădirilor unde își desfășurau activitatea. Există însă instrumente prin care autoritatea publică ar putea (dacă ar vrea!) să intervină pentru a asigura mixitatea socială și diversitatea de funcțiuni din zona centrală.

5. Decât să consolidăm, mai bine scăpăm de bulină.

Aceasta e o speță care ne îngrijorează în mod deosebit. De la momentul în care s-a dat legea 252/2015 lista de cladiri cu risc seismic I a început să scadă, asta fără ca lista de clădiri consolidate prin programul primăriei să crească. Desigur, cărui proprietar îi convine să piardă peste noaste chiriile din activitățile comerciale găzduite? Poate că unele imobile s-au mai consolidat cu fonduri private. Sau poate nu… Cert e că subiectul merită mai multă atenție.

_

Cum de știm de astfel de spețe? Noi nu suntem jurnaliști de investigație, însă am spera să încurajam jurnaliștii, și presa în general, să se aplece cu mai mare atenție asupra acestui subiect, al riscului seismic, și nu doar din perspectiva alarmist-panicoasă cât și investind timp în a înțelege cauze, implicații și potențiale soluții. Am dat de astfel de tipuri spețe vorbind cu oameni – unele ne-au fost povestite în clar de locatari, altele le-am dedus punând cap la cap mai multe opinii și informații. Concluzia este aceeași: că diminuarea sau eliminarea situațiilor de vulnerabilitate ce decurg din aceste tipuri de speculă necestă un instrumentar mai sofisticat decât programul (unic) curent destinat clădirilor cu risc seismic, prin care statul alocă fonduri publice pentru lucrari de consolidare a clădirilor.