Până acum am ajuns pe teren la 126 clădiri (adăpostind circa 2300 de unități locative) din clasa I de risc seismic cu pericol public de prăbușire, având sprijinul voluntarilor atât din mediul academic (profesori, studenți), cât și non-academic (locuitori, administratori de clădiri cu risc seismic).
Primele rezultate sunt foarte îngrijorătoare, și arată adevărata față a Bucureștiului confruntat cu un cutremur de intensitate ridicată. În aceste clădiri locuiesc circa 4.200 de persoane, o parte chiriași (circa 500 de apartamente sunt închiriate). 216 apartamente au datorii la întreținere ce depășesc 6 luni, reieșind de aici atât veniturile scăzute cât și un posibil dezinteres față de proprietate (locuitori/chiriași “rău platnici”, cazuri de proprietari stabiliți în străinătate).
Aproape 30% sunt clădiri de patrimoniu, monumente istorice/ situate în zona de protecție a monumentelor istorice, fapt ce complică posibilitățile de intervenție (din punct de vedere tehnic și al documentelor necesare, trebuie implicat și Ministerul Culturii, etc.), dar denotă totodată valoarea acestora și urgența intervenției.
Există și cazuri potențial pozitive.
10% sunt clădiri dezafectate/închise. Aici intervenția de consolidare se poate face fără a întâmpina problema relocării locuitorilor, însă se pune problema (dez)interesului proprietarilor.
170 de apartamente proprietate a primăriilor sau a agențiilor de gestionare a fondului imobiliar (AFI/RAAPPS). Din acestea 56 sunt în clădiri în integralitate proprietate publică, acest lucru facilitează intervenția, dar este un semnal de alarmă faptul că încă există astfel de cazuri de clădiri neconsolidate.