Centrul Vechi al Bucureștiului și-a câștigat de-a lungul istoriei titlul de importantă zonă comercială pentru tot orașul. Această zonă cuprinde arhitectură construită în mare parte în secolul al XIX-lea (1) ce reflectă valențele nucleului urban din acea perioadă înfloritoare. Zona are, așadar, o valoare istorică și culturală foarte mare și trebuie protejată.
De-a lungul istoriei, Centrul Vechi a fost de nenumărate ori afectat de incendii, inundații, cutremure (2) ce au contribuit treptat la procesul de degradare fizică a zonei.
În momentul de față o parte importantă a clădirilor, inclusiv monumente istorice, au fost evaluate ca făcând parte din diferite clase de risc seismic.(3)
Cum majoritatea construcțiilor din această zonă provin dintr-o perioadă când tehnicile de construire nu includeau prevederi pentru securizarea seismică, aceste clădiri au în consecință un grad de vulnerabilitate mai mare decât cele mai recent construite (după anul 1940).(4)
În ciuda fragilității relativ ridicate a unui număr important de clădiri, Centrul Vechi poate ajunge să fie tranzitat în zilele aglomerate de mai mult de 10.000 de oameni. Cele 200 de localuri (cafenele, restaurante, baruri, cluburi) transformă această zonă într-un spațiu cu un trafic mare de pietoni ziua, dar în special noaptea. Atractivitatea ridicată a zonei se reflectă și în prețurile piperate ale spațiilor comerciale. Chiriile în zona străzii Lipscani variază între 40 și 60 de euro pe mp pe lună.(5)
Prin intermediul Planului Urbanistic General (PUG) (6) și al Planului Urbanistic Zonal (PUZ) sectorul 3 din 2002 (7) se reușește o stimulare vădită a funcției comerciale și turistice a Centrului Vechi al Bucureștiului. Activitățile comerciale, în special la nivelul parterului clădirilor, sunt susținute, deschiderea parterului către public este încurajată, creșterea numărului de spații comerciale și intensificarea activității turistice sunt stimulate prin mecanisme legale directoare.(8) Această strategie de ridicare a gradului de flexibilitate și deschidere către mediul privat nu poate însă să ignore condiția mediului construit.
Programele de consolidare trebuie să avanseze cu aceeași viteză cu care evoluează creșterea economică pentru o dezvoltare urbană echilibrată. În caz contrar, stabilitatea dezvoltării urbane este compromisă.
Deși incendiul de la clubul Colectiv din noiembrie 2015 a determinat ca un număr important de localuri din Centrul Vechi să se mute din clădiri făcând parte din clasa 1 de risc seismic (9), pe lângă această măsură rapidă și a cărei eficiență este discutabilă (10), nu au existat alte măsuri de eficientizare a procesului de consolidare.
Statul oferă susținere financiară numai pentru clădirile din clasa I de risc seismic.(11) Pentru clădirile vulnerabile făcând parte din celelalte clase de risc seismic statul nu oferă nici un ajutor pentru consolidare.
Vezi harta clădirilor expertizate și încadrate în clase de risc seismic pe site-ul seismic-alert.ro
Asociaţia Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri declară că modul în care s-au făcut expertizele tehnice de determinare a clasei de risc seismic a fost superficial, fapt pentru care relevanța lor este redusă. Nu numai că a trecut mult timp de la data întocmirii expertizelor, dar codurile de proiectare pentru siguranța seismică a construcțiilor s-au îmbunătățit, iar expertizele tehnice mai vechi nu au fost completate potrivit noilor normative.
Mai mult, nu toate clădirile au fost expertizate, iar probabilitatea ca un număr mult mai mare de clădiri să fie vulnerabile seismic este mare. (12)
În plus, există mari șanse ca gradul de vulnerabilitate a clădirilor să fie mult mai ridicat decât indică lista întocmită de Primăria Capitalei, care se ghida la data expertizării după reguli de protecție seismică mult mai simpliste. (13)
În anii de după 1989 un număr de numai 4% din clădiri au fost consolidate în Centrul Vechi. (14) Procedurile anevoioase, numărul mare de proprietari, dar și lipsa de viziune și implicare a autorităților, sunt numai câteva din motivele posibile ce ar fi putut genera această situație.
Vulnerabilitatea unor clădiri se reflectă și în faptul că, din când în când, bucăți din construcții se prăbușesc punând în pericol oamenii din zonă.(15)
Este important de menționat că în astfel de medii fragile seismic, spațiile de la parter accesibile publicului, calcanele, aticele, coșurile de zidărie, dar și alte elemente decorative de fațadă au un potențial major de risc.(16)
Astfel că plasarea localurilor la parterul clădirilor vulnerabile și atragerea unui număr mare de clienți în asemenea spații ridică gradul de risc la cutremure.
Neglijarea problemei clădirilor vulnerabile seismic se poate observa și prin modul în care au fost direcționate investițiile Primăriei Capitalei din anul 2016. Numai aprox. 13% din fondurile totale destinate investițiilor au fost alocate lucrărilor de consolidare, iar acest lucru se întâmplă în contextul în care cheltuielile primăriei sunt mai mari decât investițiile.(17)
Marea majoritate a construcțiilor din această zonă sunt spații private.(18) Dezvoltarea urbană depinde în mare parte de privat, ale cărui interese economice se răsfrâng asupra dinamicii urbane. Forma de neoliberalism în dezvoltarea urbană se reflectă și în flexibilitatea și permisivitatea legilor urbanistice ce susțin interesele economice ale privaților. Aceste interese nu generează, de cele mai multe ori, soluțiile potrivite pentru binele comun al societății. Tocmai de aceea, administrația centrală și locală ar trebui să contribuie cu mult mai mult avânt în destinul Centrului Istoric al orașului pentru a coordona și defini dezvoltarea echilibrată a zonei.
O dezvoltare durabilă a Centrului Vechi nu poate ignora și ocoli vulnerabilitatea seismică a clădirilor. Potențialul de regenerare al sferei urbane este profund afectat de fragilitatea mediului construit.(19) Însăși valoarea monumentelor istorice creează condițiile prielnice dezvoltării unor astfel de activități comerciale și turistice și, prin urmare, tocmai aceste valori trebuie protejate. Prin faptul că atrag un număr relativ mare de oameni, localurile de la parterul clădirilor fragile (din diferitele clase de risc seismic) pot genera mult mai multe victime în eventualitatea unui viitor cutremur major și de aceea trebuie consolidate de urgență.
Articol realizat de: Irina Carețu și publicat în volumul „București. Orașul Vulnerabil”, ca parte a proiectului Seismic Alert. Cartea a fost realizată cu sprijinul MKBT: Make Better și a OAR (Ordinul Arhitecților din România).
Notele și sursele articolului pot fi consultate aici.
Proiectul Seismic Alert, dedicat conștientizării riscului seismic în București, continuă cu sprijinul:
