…sau între vorbe (teorie, legi…) și fapte (capacitate operațională și asumare instituțional-administrativă…)
Teoretizând despre vulnerabilități în vremuri liniștite
Vulnerabilitatea urbană este cel mai adesea analizată doar din perspectiva pericolului de prăbușire a clădirilor la seisme. Dar vulnerabilitatea orașelor/teritoriilor nu trebuie limitată doar la această categorie de riscuri. Vulnerabilitatea este în primul rând expunerea fizică la un pericol, apoi o anumită fragilitate în raport cu acest eveniment și în cele din urmă lipsa de cunoaștere a modului în care o societate/o organizație să se comporte în caz de dezastru.
Cuvântul „vulnerabil” este derivat din „vulnerabilis” în limba latină, cu „vulnerare” care înseamnă „rănit”, care poate fi rănit, să fie afectat de un pericol extern. Prin extensie, este sinonim cu fragilitate în raport cu o amenințare. Utilizarea acestui concept abundă astăzi într-un număr mare de lucrări științifice, în special cu sensul de vulnerabilitate a societăților față de riscurile de origine naturală sau antropică.
Studii despre vulnerabilitățile Bucureștiului, științifice, dar accesibile publicului, argumentate statistic și însoțite de hărți relevante, au scris printre alții, Iuliana Armaș și colab., dar și Samuel Rufat ș.a.
Vulnerabilitatea instituțională traduce capacitatea de răspuns a instituțiilor la criză. Altfel spus, se referă la abilitatea instituțiilor publice responsabile de a anticipa și acționa pentru controlul și reducerea vulnerabilităților identificate în spațiul urban, respectiv capacitatea de a reacționa eficient în momentul producerii accidentelor. Vulnerabilitatea instituțională este asociată vulnerabilității umane sau sociale, fiind un factor indirect al acesteia din urmă. În fapt, vom considera vulnerabilă instituțional o administrației publică ale căror instituții și structuri nu sunt pregătite să reacționeze cu eficacitate sau nu au personal pregătit și suficient pentru reacții rapide și coerente sau nu au mijloacele materiale, inclusiv soluții de cazare de urgență, pentru a sprijini populația afectată de catastrofă. Absența unora dintre elementele menționate se pot constitui în factori de vulnerabilitate care pot contribui la accentuarea crizelor umanitare și socio-economice și nu la soluționarea acestora, în cazul producerii catastrofelor sau accidentelor.
Cum contribuie neclaritatea sau absența de normă juridică la vulnerabilitatea instituțională a orașelor/teritoriilor?
Întrucât organizarea administrației, a instituțiilor și relațiilor/intervențiilor în comunitate pentru reducerea riscurilor și diminuarea vulnerabilităților urbane se bazează pe un cadru legislativ eficace, coerent și acoperitor, orice neclaritate sau absență de normă juridică va produce sau va contribui la vulnerabilitatea instituțională a orașelor/teritoriilor. Tocmai de aceea, apreciem că reducerea riscurilor naturale și antropice, respectiv creșterea capacității de a interveni a autorităților publice pentru diminuarea vulnerabilității orașelor, nu se poate face fără un cadru legislativ ferm și coerent, respectiv fără instituții care să fie eficiente și să își îndeplinească responsabilitățile stabilite de lege. În mod contrar, o legislației incoerentă, respectiv instituții și administrații care nu își îndeplinesc responsabilitrățile stabilite de lege, vor contribui la accentuarea vulnerabilității orașelor/teritoriilor.
Câteva dintre vorbele scrise sau normele juridice care ar trebui să contribuie la limitarea vulnerabilității Bucureștiului
Legislația României aplicabilă surselor de risc și soluționării vulnerabilităților nu este fără de reproș: ba planificarea urbană/teritorială și regulile privind administrarea condominiilor sunt domeniu de lege ordinară ce trebuie să se supună protecției organice a legislației proprietății, ba normele instituite pentru reducerea riscului nu oferă soluții alternative eficiente și clare pentru persoanele vizate (ex. consolidare cu proprietarii în casă sau cu relocarea lor în cvasi-absentele locuințe de necesitate…) etc. Dar cu toate acestea nu putem spune că legiuitorul nu a căutat soluții, atât pentru a crea cadrul de intervenție în zonele urbane de risc, cât și pentru a mobiliza actorii publici și privați, respectiv resursele financiare necesare pentru intervenții țintite eficiente. Nu voi vorbi despre legislația privind reducerea riscului seismic, ci despre alte acte normative care au prevederi specifice complementare.
Legea nr. 153/2011 („Legea fațadelor”)
În conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2011 privind măsuri de creștere a calității arhitectural-ambientale a clădirilor („Legea fațadelor”) „deţinătorii de orice fel ai clădirilor care, prin nivelul de degradare a sistemului de închidere perimetrală, pun în pericol sănătatea, viaţa, integritatea fizică şi siguranţa populaţiei şi/sau afectează calitatea mediului înconjurător, a cadrului urban construit şi a spaţiilor publice urbane… sunt obligaţi ca, din proprie iniţiativă, să ia măsuri de realizare a lucrărilor de intervenţie pentru reabilitarea structural-arhitecturală a anvelopei clădirilor”, iar „autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a elabora, organiza, monitoriza şi controla realizarea programelor multianuale privind creşterea calităţii arhitecturalambientale a clădirilor prin reabilitarea structural-arhitecturală a anvelopei acestora, în concordanţă cu planurile de urbanism şi regulamentele locale aferente, aprobate în condiţiile legii” (art. 1). Legea nu se aplică pentru clădirile expertizate tehnic şi încadrate, în condiţiile legii, în clasa I de risc seismic, deoarece proprietarii acestora sunt obligaţi de celelalte legi să acţioneze pentru executarea lucrărilor de intervenţie privind reducerea riscului seismic al clădirilor.
Legea nr. 185/2013
Prin Legea nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicítate este interzisă amplasarea mijloacelor de publicitate pe monumentele istorice, cu excepţia firmelor care anunţă activitatea ce se desfăşoară în interiorul clădirii şi a mesh-urilor amplasate pe perioada efectuării lucrărilor de consolidare/restaurare în condiţiile prezentei legi, respectiv pe clădirile aflate în stare avansată de deteriorare, în situaţia în care amplasarea mijlocului de publicitate afectează structura de rezistenţă şi/sau stabilitatea şi integritatea elementelor constructive şi decorative ale anvelopei clădirii (art. 15). Ați văzut cum arată zona construită protejată Magheru – Bălcescu? Bulevardul este plin de clădiri vechi degradate, multe dintre ele monumente istorice, dar care sunt utilizate ilegal ca structuri-suport pentru mijloace de publicitate de mare suprafață! Seria de acte normative prin care se creează cadrul de intervenție /coerciție pentru ameliorarea calității fondului construit și reducerii vulnerabilităților urbane este completat și de Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari care stipulează că veniturile obţinute din exploatarea proprietăţii comune aparţin asociaţiei de proprietari. Aceste venituri alimentează fondurile speciale ale asociaţiei de proprietari pentru reparaţii şi investiţii cu privire la proprietatea comună şi nu se plătesc proprietarilor. Lista acestor venituri, precum şi cheltuielile aferente lor sunt prezentate semestrial într-un raport afişat la avizierul asociaţiei de proprietari. (art. 13). Legea este clară: neluarea de către proprietari, de către asociaţia de proprietari sau de către comitetul executiv al asociaţiei de proprietari a tuturor măsurilor necesare pentru repararea şi menţinerea în stare de siguranţă a clădirii şi a instalaţiilor comune aferente pe toată durata existenţei acestora este contravenție, iar constatarea contravenţiilor, făcută la sesizarea oricărei persoane interesate, precum şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare se fac de către persoanele împuternicite de Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) şi de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, de primari sau de împuterniciţii acestora (art. 56).
Iar enumerarea actelor normative care instituie măsuri care ar trebui să contribuie la reducerea vulnerabilităților ar putea continua…
Partea I a articolului realizat de: Bogdan Suditu și publicat în volumul „București. Orașul Vulnerabil”, ca parte a proiectului Seismic Alert. Cartea a fost realizată cu sprijinul MKBT: Make Better și a OAR (Ordinul Arhitecților din România).
Partea a II-a a articolului aici.
Proiectul Seismic Alert, dedicat conștientizării riscului seismic în București, continuă cu sprijinul:
